În septembrie 2025 am fost plecată prin țară, timp de o săptămână, la invitația Cărturești. Evenimentul s-a desfășurat în cadrul „Mișcării pentru lectură” , un proiect susținut de AFCN. Noi l-am numit „Turneu”.
Împreună cu Carmen Tiderle – poetă și Marina Bugs – fotografă, ne-am luat rucsacul în spate și am colindat România. Nu chiar la pas, cu mașina.
Scopul aventurii noastre a fost susținerea de ateliere de lectură și de desen cu copii între 7 și 14 ani, din zone unde altfel cu greu am fi ajuns.
Prima oprire a fost Țibănești, județul Iași.
Am ținut atelierul într-un conac istoric, la care procesul de renovare părea că nu se va sfârși prea curand. Cu toate acestea, avea un farmec aparte și îl simțeai extrem de prietenos. Aveam în vecinătate o fierărie care ne-a colorat puțin experiența. M-au surprins acolo deschiderea copiilor pentru lectură, curiozitatea și disciplina. Am simțit că învățătorii și profesorii de acolo fac lucrurile bine.
La final am primit un buchet de flori și îmbrățișări de la copii. Oau!
Următoarea oprire – Șona, județul Brașov.
Am descoperit acolo un sat care merită pus pe harta atracțiilor din România. A fost luat la bani mărunți și părți din el au fost restaurate cu respect pentru trecut, păstrând fiecare părticică prețioasă de istorie. Surprinzător de conectat la mișcarea artistica contemporană.
Atelierele le-am ținut la școala din Mândra. M-am bucurat din nou de contactul cu copiii, de reacțiile lor, de implicarea profesorilor. M-a surprins însă surprinderea lor vis-a-vis de libertatea pe care le-o ofeream eu la atelierul meu de desen.
Țin să menționez aici Muzeul de pânze și povești din Mândra, pe care l-am vizitat si care m-a impresionat atât datorită exponatelor și poveștilor din spate pe care am avut norocul de le aflam, cât și pentru senzația ca funcționează alimentat în proporție de 90% cu energia si pasiunea oamenilor de acolo.
ltima oprire – Nucșoara, Argeș.
Am fost primite cu căldură la cabana Asociației Casa Buna. A doua zi am coborât la Școala Toma Arnăuțoiu pentru ultimele ateliere ale Turneului nostru.
Dintre toți copiii pe care i-am întâlnit în aceste câteva zile, am rămas cu impresia ca ei ar avea nevoie cel mai mult de o mare bibliotecă primitoare, cu cărți atractive, care să le fie la îndemână. Pentru că tot ce am găsit acolo a fost o bibliotecă închisă cu cheia, fără personal care să se ocupe de ea, cu cărți prăfuite.
Dar atelierul de desen a fost la fel de interesant ca în celelalte două locuri prin care am mai trecut. Cu copii de toate felurile, unii foarte implicați, alții surprinși de absența regulilor stricte, alții uimiți de faptul că se pot obține lucruri frumoase indiferent de mijloacele de care dispun. Pentru că uneori tot ce avem nevoie este un creion și o foaie de hârtie.
De la fiecare atelier am plecat cu câteva desene oferite de copii. Și cu multe amintiri. Și cu impresia ca Marina și Carmen au fost cele mai grozave coechipiere.
Un singur regret – că nu am putut participa la atelierele lui Carmen. Pentru că ale mele erau în același timp. Dar altfel, aș fi fost prima care vrea să afle despre cornute cosmonaute, despre tigri dezintigrați, sau despre homarul Homer. Sau era homarul șomer?
